Istoria Craciunului

Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea nasterii lui Iisus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au "radacinile" departe in timp, de la mesopotamieni.

Multe din aceste traditii au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea - Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de sustinatori - mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regele mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige razboiul. In regesti era insa imbracat un criminal de rind si sacrificat in locul regelui.

Persienii si Babilonienii aveau o sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia sclavi.

Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii si spiridusi. Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si tineau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorindu-l sa revina.

In Scandinavia, pe timpul iernii, Soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile cercetasi erau trimisi in munti sa vada cind va apare acesta, iar la aflarea vestilor bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor impodobite cu mere, care sa reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.

Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.

Romanii isi sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile.

Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism pentru ca onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca nasterea Pruncului Iisus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana, precum Saturnalia.

Pe masura ce crestinismul cistiga teritoriu, biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa serbeze Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata nasterii Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.

Unele surse sustin ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane Saturnalia in luna Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar pentru romani, dar si pentru persieni, a caror religie - mithraism era la competitie cu crestinismul. Pina la urma insa, biserica crestina a reusit sa preia entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea Craciunului.

Ziua in care s-a nascut pruncul Iisus nu se stie cu precizie. Desi era sarbatorita pina in anul 98 AD, din 137 AD, din ordinul cardinalului Romei a devenit sarbatoare solemna. Din 350 AD s-a decis ca aceasta sarbatoare sa aiba loc pe 25 Decembrie.


Povestea nasterii Pruncului Sfant

In vremea Imperiului Roman condus de imparatul Cezar Augustus, si a Israelului guvernat de regele Irod, in Nazareth traia un timplar pe nume Iosif si o tinara virgina Maria, care avea sa-i devina mai tarziu sotie. Maria ii povesti intr-o zi lui Josif ca a fost vizitata de un inger ce i-a spus ca ea este cea aleasa sa dea nastere Fiului lui Dumnezeu, pe care avea sa-l numeasca Iisus.

Intr-o zi imparatul a trimis instiintare ca toti oamenii sa se reintoarca in orasul natal pentru a fi inregistrati pentru o noua taxa. Desi Maria era si statea sa nasca, a parasit impreuna cu Iosif Nazareth si s-au indreptat spre orasul Bethlehem. Calatoria a durat multe zile si se puteau odihni doar noaptea.

Cind au ajuns in Bethlehem era deja noapte, iar hanurile erau ocupate de calatori veniti din toate colturile tarii, pentru inregistrare. Unul dintre hangii insa, vazind ca Maria statea sa nasca i-a sfatuit sa innopteze in una din cavernele sapate in dealurile din apropiere, in care ciobanii poposeau cu vacile si oile. Iosif si Maria au plecat spre acele dealuri si au gasit o iesle intr-una din aceste caverne. Josif a curatat-o si a intins din fin proaspat, iar dintr-o troaca curatata si umpluta cu fin a facut un patut. Noaptea urmatoare Maria a nascut un fiu pe care l-a numit Iisus, asa cum ii spusese ingerul.

In noaptea in care s-a nascut Iisus, o stea mare a aparut deasupra Bethlehemului, vizibila de la departare. Ciobanii ce se ingrijeau de turmele de oi in cimp s-au speriat si au vrut sa o ia la fuga cind un inger le-a aparut deodata in fata ochilor. Dar acesta le-a spus: "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s'a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle".

Si deodata cerul s-a umplut de ingeri laudand pe Dumnezeu si zicind: "Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamint intre oamenii placuti Lui." Dupa plecarea ingerilor, ciobanii s-au indreptat spre Bethlehem si l-au gasit pe pruncul Iisus caruia i s-au inchinat.

La rasarit de Ierusalim traiau trei regi (crai): Caspar - regele Tarsusului, Melchior - liderul Arabiei si Balthazar - regele Etiopiei, iar cind fiecare a vazut steaua stralucitoare deasupra Bethlehemului a plecat spre ea. Oamenii cred ca cei trei Crai de la Rasarit au calatorit 12 zile dupa nasterea lui Iisus, calauziti de steaua stralucitoare, si au ajuns in Bethlehem in cea de a 12-a noapte, cunoscuta si sub numele de Epifania. Aflandu-l pe Iisus in iesle, cei trei Crai i s-au inchinat si i-au pus in fata daruri: aur, tamiie si mir. Dupa o noapte petrecuta in caverna s-au reintors in propria tara sa dea de veste de nasterea Mantuitorului.

Astazi familii din toata lumea sarbatoresc nasterea lui Iisus Cristos pe 25 Decembrie, dar in multe tari sarbatoarea incepe inainte de ziua de si se incheie abia in cea de a 12-a noapte.

frumos noemi! unde le-ai gasit?

nu mai stiu exact pe net dar exact

o.cat de frumos,noemi

daaaaaaaaaaaa si mie mia placut
si e bine de stiut

foarte frumos ...mereu de cracin toti ne simtim mai bine...sufletul parca este mai curat si noi suntem mai buni...

asa este cum spui adyna :htrd:

La romani amintirea acelor vremuri este inca proaspata, de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. In spatiul sud-est european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cind oamenii celebrau divinitatea solara.

Termenul de “mos” indica virsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic. Peste sarbatoarea autohtona a Craciunului s-au suprapus Saturnaliile romane (la inceputul mileniului 1 i.H. zeul Saturn se celebra intre 17 si 23 decembrie). In satele de pe Valea Muresului, Craciunul este inca legat de anumite credinte populare care se pastreaza si in prezent, iar obiceiul de a oferi daruri isi are originile intr-o legenda pe care numai batrinii o mai cunosc.

Legendele spun ca era un cioban rau, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca in staulul sau. In satul Harpia, oamenii cred ca daca primul care intra in casa de este un barbat este un semn de bunastare si sanatate pentru anul urmator. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii tin masa intinsa toata noaptea.Colindatul este unul dintre obiceiurile de care se pastreaza cel mai bine in toate satele romanesti, inclusiv cele din judetul Alba. Pe linga mesajul mistic, multe obiceiuri practicate in aceasta zi sint legate de cultul fertilitatii si de atragerea binelui asupra gospodariilor. Copiii din satele de pe Valea Secasului pornesc sa colinde pe la casele oamenilor, iar gazdele trebuie sa-i primeasca pe colindatori. In unele sate se mai pastreaza si un alt obicei: cel mai in virsta membru al familiei trebuie sa arunce in fata colindatorilor boabe de griu si de porumb. Batrinii spun ca daca boabele peste care au trecut colindatorii vor fi date gainilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, ca vor avea o recolta foarte buna in anul urmator daca vor amesteca saminta pe care o vor pune in brazda cu boabele folosite in ajun la primirea colindatorilor.

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il vedem acum. De altfel, el a devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat nici brazi si nici dintotdeauna. Si nici macar colinde… Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de , colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Craciunul a fost Oliver Cromwell, care in secolul al XVII-lea a interzis colindele.

Cel mai vechi cintec crestin de este “Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dupa un colind englezesc este unul scris de Ritson, in 1410. In 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anuntat cu o zi inaintea Craciunului ca orga bisericii sale s-a stricat si nu poate fi reparata la timp pentru slujba de . Foarte trist din aceasta pricina, el s-a apucat sa scrie trei piese care sa poata fi cintate de cor, acompaniat la chitara. Una dintre ele era “Silent Night, Holy Night”, care astazi este cintata in peste 180 de limbi de milioane de persoane.

Cea mai vinduta piesa de din toate timpurile este “White Christmas” a lui Bing Crosby, din filmul clasic “Holiday Inn”. Peste 30 de milioane de exemplare din acest single au fost vindute in intreaga lume. O alta poveste mai putin cunoscuta legata de este faptul ca in secolul al VII-lea calugarii foloseau forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfinta Treime. In jurul anului 1500, oamenii au inceput sa vada in bradul de un simbol al copacului din Paradis si au atirnat in el mere rosii, simbol al pacatului originar. In secolul al XVI-lea, familiile crestine au inceput sa decoreze brazii cu hirtie colorata, fructe si dulciuri. Dar mai inainte, in secolul al XII-lea, oamenii obisnuiau sa atirne brazii de in tavan, cu virful in jos, ca simbol al crestinatatii. Inca nu este clara originea acestui gest.

Astazi stim ca Iisus nu s-a nascut la 25 decembrie, ci cindva in martie. Decembrie a fost ales pentru aceasta sarbatoare pentru a coincide cu sarbatorile romane pagine dedicate zeului Saturn (Saturnalii) si Mithra (vechiul zeu al luminii), o forma de venerare a Soarelui.

Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus. Sarbatoarea nasterii era considerata in luna septembrie, o data cu Ros Hashana (sarbatoare din calendarul iudaic). In anul 264, Saturnaliile au cazut in 25 decembrie si imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data “Natalis Solis Invicti”, festivalul nasterii invincibilului Soare. In anul 320, Papa Iuliu I a specificat, pentru prima data oficial, data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

In 325, imparatul Constantin cel Mare a introdus oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie “zi sfinta” intr-o saptamina de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila. Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decit din secolul al XIX-lea. In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Craciunul ca sarbatoare legala, in 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, in 1907. Pe vremuri, nici spiridusii nu erau ce sint acum. Ei furau cadourile de sub brad, nu le aduceau.

Conceptul de spiridusi de provine din credinta straveche ca gnomii pazeau casa omului de spiritele rele. Spiridusii au fost iubiti si uriti, pentru ca desi uneori se purtau cu bunavointa puteau foarte usor sa se transforme in niste fiinte rautacioase si nesuferite, atunci cind nu erau tratati cum se cuvine. Perceptia cea mai raspindita era ca ei erau dupa cum era si persoana cu care aveau de a face, rautaciosi sau draguti. In Evul Mediu, ei mai degraba asteptau daruri decit sa le faca. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridusii au devenit prieteni ai lui .

craciun a fost imbracat la inceput in verzi, in ani 20 sub enorma presiune de marketing executata de Coca-Cola, s-a imbracat in rosu ... si asa a ramas pana astazi.

Si arata mai bine in rosu , nu?

e bine de invatat ceea ce ai scris tu noemi despre istoria craciunului e frumos asa

eu lam citit din nou :)