Nervii copiilor

Ioana e un copil linistit, dar mai are momente in care nu o recunosc.Tipa uneori, din picioare.asa incat o las singura in camera, plec nu inainte de ai spune ca ma voi intoarce cand se va calma sa putem sa ne intelegem.Si vad ca tine.

cocolina a scris:

asa arata bebele meu nervos :ujrtv:

vai cat e de scump
ei cred ca fiecare copil are perioade de astea
si ai mei faceau asa cand erau mici
ii ziceam la Mario fa-te nervos si asa facea si el :ujrtv: :ujrtv: :ujrtv:

cosmin e cel rebel ! la mine a functionat dar doar cand eram in casa chestia cu ignoranta.a inceput sa tipe ca vrea ce?ok!intai ii spuneam ca nu are voie si de ce, si el continua cu tipete, ii spuneam apoi ca din momentul ala nu mai vorbesc cu el si nu ma intereseaza ce face.si nu il mai bagam in seama deloc.el tipa, se mai fataia pe langa mine ma intreba daca sunt ...eu il evitam si uite-asa s-a domolit.acum cand ii spun ca nu mai avem ce discuta, renunta la urlete...o mai tine pe al lui un pic si gata.cand suntem pe afara incerc sa schimb subiectul si sa ii indrept atentia catre altceva: el zice ca vrea ceva eu ii spun uite mami asta e si mai bun..hai sa vedem cum e...sau daca vrea in ce ii spun ca ala nu functioneaza prea bine si ca ar trebui sa incerce in altceva...si chiar tine!!

c-am asa este si micuta mea dar doar cu mine isi permite ca de bunici asculta

of of of...lasa ca trecem noi si de etapa asta!

al meu are uneori nervi mai mari ca ai mei..

trebuie sai fac o la fata sa o vedeti cum este cand este nervoasa

piperitza a scris:

cosmin e cel rebel ! la mine a functionat dar doar cand eram in casa chestia cu ignoranta.a inceput sa tipe ca vrea ce?ok!intai ii spuneam ca nu are voie si de ce, si el continua cu tipete, ii spuneam apoi ca din momentul ala nu mai vorbesc cu el si nu ma intereseaza ce face.si nu il mai bagam in seama deloc.el tipa, se mai fataia pe langa mine ma intreba daca sunt ...eu il evitam si uite-asa s-a domolit.acum cand ii spun ca nu mai avem ce discuta, renunta la urlete...o mai tine pe al lui un pic si gata.cand suntem pe afara incerc sa schimb subiectul si sa ii indrept atentia catre altceva: el zice ca vrea ceva eu ii spun uite mami asta e si mai bun..hai sa vedem cum e...sau daca vrea in ce ii spun ca ala nu functioneaza prea bine si ca ar trebui sa incerce in altceva...si chiar tine!!

Si la mine cel mic,dar asemeni am procedat si a tinut faza.

am meu nu are nervi mai deloc

eu am avut norocul de un copil tare linistit si ascultator,dar acum ca a mai crescut si poate din cauza alintului de catre bunici a devenit mai nervos.Ce ma tare mult ca striga,foloseste acleasi ton ca cand il cert,ma ca zice nu incontinuu,chiar si atuncai cand ma asculta tot nu zice,parca intentionat
dar am vazut copii mult mai rai,care se arunca pe jos,urla din orice sau parintii asa ca oricum sunt destul de multumita

Contextul in care apar aceste crize este dat fie de refuzul adultului, fie de o situatie tensionata, un conflict pe care copilul il resimte intre cererea sau dorinta lui si realitate. Acel "Nu se poate" pe care adultii il spun atunci cand copilul cere o jucarie din magazin, vrea in brate sau cere ceva imposibil in acel moment.

Mamele cer ajutor atunci cand aceste crize de furie devin foarte dese, uneori de mai multe ori pe zi, cand copilul este foarte agitat si ii trebuie foarte mult timp pana se linisteste, cand mama nu gaseste nicio varianta de a-l potoli sau cand este ea insasi foarte afectata, simte fata de cei din jur, neputinta, vinovatie. Ele cer niste sfaturi despre cum sa gestioneze situatia, cum sa-l potoleasca pe cel mic, cum sa previna aceste crize, niste explicatii privind cauzele acestor manifestari, varsta si perioada la care se manifesta, efectele asupra copilului.

De asemenea unele se arata interesate nu doar de modul concret in care sa reactioneze, ci si de intelegerea acestui fenomen. "Ma intelegeam foarte bine cu copilul meu si de la un timp a inceput sa protesteze la orice cerere, sa se opuna, sa tipe daca ii refuz ceva, sa se loveasca". Ele sesizeza ca aceste manifestari coreleaza cu anumite perioade din viata copilului.

Este adevarat ca multi adulti sustin ca cei mici nu au "nervi", ca nu au motive sa se enerveze si atunci nu reusesc sa-si explice ce se intampla. Considera ca este rea-vointa din partea copilului, rasfat sau incapatanare. Unii dintre ei spun ca au oferit copilului tot ce cerea pana cand acest lucru nu a mai fost posibil, iar acum ori de cate ori intervine un refuz sau o limita, copilul face o criza de furie. Ca l-au invatat cu prea multe lucruri, sa-i indeplineasca toate dorintele si ca nu au reusit sa puna niste limite. Li se pare tarziu si se simt stangaci in a incepe "educatia", in a comunica interdictiile si restrictiile si a face fata reactiilor copilului la ele.


Ce se intampla cu copilul?

Primele astfel de manifestari de furie apar atunci cand copilul constata ca indeplinirea imediata a dorintelor lui nu se realizeaza. In interiorul lui apare un conflict pe care nu-l poate gestiona deocamdata pentru ca nu are mecanisme potrivite. Pe de o parte, este o dorinta care apare la suprafata printr-o cerere "Vreau!" si pe de alta parte apare o imposibilitate de satisfacere a ei. Copilul nu ajunge la obiectul dorit, parintele se opune, magazinul este inchis, afara ploaua si nu poate iesi la joaca, alt copil nu-i jucaria pe care o vrea etc. Conflictul este puternic resimtit si copilul percepe situatia ca pe un esec cu care se lupta pentru a-l transforma in succes. Plansul, tipatul, tavalitul pe jos, lovitul apar atat ca exprimare a suferintei interioare, cat si ca modalitate de a-i indupleca pe cei din jur.


Cum putem evita aceste situatii?

Adultii incearca sa evite atat suferinta si frustrarea copilului, criza in sine, cat si enervarea lor. In privinta frustrarii pe care copilul o traieste, ea este aproape imposibil de evitat pentru ca va trebui sa existe un moment in care copilul sa afle ca nu orice dorinta poate fi satisfacuta imediat. De asemenea, vor trebui sa apara mecanismele prin care el sa suporte frustrarea de orice fel cu care se va confrunta inerent toata viata. Va trebui sa invete sa amane anumite actiuni si sa suporte ca altele ii sunt interzise.


De ce unii copii fac crize de nervi si altii nu?

Unul dintre motive ar fi ca fiecare dintre noi are o capacitate mai mica sau mai mare de a tolera frustrarea. Un altul ar fi reactia adultilor, in cazul in care ei sunt calmi, pot calma copilul mai repede, in cazul in care se sau se sperie, le va fi mai dificil sa-l linisteasca pe micut. Sigur ca sunt multe alte motive si asteptam sa ne scrieti experinetele voastre in legatura cu modul in care copiilor li se poate explica ca nu orice se poate oricand vor ei.


Ce e de facut?

In privinta reactiei fata de manifestarea copilului, este important ca adultul sa analizeze putin trairile lui. Unul poate sa se simta intrigat ca un copil poate face un asemenea circ sau taraboi "dintr-un nimic". Altii pot simti mila pentru suferinta micutului si asta ii indeamna sa cedeze si sa-i indeplineasca grabnic dorinta. Daca adultul afla ce simte si ce ii aminteste reactia copilului despre propria copilarie, va gasi un mod de a-l linisti pe cel mic si de a intelege cum ajung copii in astfel de situatii intolerabile pentru psihicul lor fragil.

carmensyta a scris:

am meu nu are nervi mai deloc

l-am laudat prea mult
are niste nervi acum.......de nu va puteti imagina.aseara mi-a spart un glob din ala cu sclipici in el luat de la bran,nu mai stiu ce nu i-a dat tacsu si si-a varsat nervi pe ala

Daca nu l-ai bagat in seama o sa ii treaca.

ba l-am bagat in seama cu vreo 2 peste maini

poi ce era sa fac sa-l aplaud?si asa pe el tot l-a bufnit rasul,are ceva timp de cand rade intr-una,eu il cert si el rade la mine

O la mine nu indrazneste.

ce stie saracul de ce te enervezi

cam asa ceva
al tau e marisor iuliana si stie deja

Poate ca varsta isi zice cuvantul.

fiimea se cand nu o las sa faca ceva rau si se pune in funt tipa o data si dar ii trece

asa fac ei la aceasta varsta si daca cedezi mai tarziu vei vedea ce smecheri devin si ce profita de noi.

asa e iulia

Parintii trebuiesc sa gaseasca solutii sa ii depaseasca si sa se lase batuti cei mici.

ooo...si Luca are personalitate....numai ce vrea el sa fie...daca nu il apuca nervii si tranteste tot ce ii iese in cale si incepe sa planga
ii mai spun ca ma supar si plec...si se calmeaza...dar nu pt mult timp
pe sot il asculta dmnezeieste...de mine isi bate cucu

TE-A PRINS DE "FRAIERA"

si mea mai are stari de nervi,dar acum sa mai marit si le are mai rare.

iuli...ma vede mai ingaduitoare

asa este si la mine dar cu timpul am invatat sa ma pot impune mai mult cum face si Vio

am momente si momente cand mai ii ingadui ,dar nu mereu rezist.

linistita ca nici eu nu sunt deloc sfanta si ii mai pocnesc

nu neaprata o ,sau sa ii dau vreo ca fuge si nu o pot prinde,iar pana o prind imi trece,dar fac altcev,ii iau jucariile preferate,si nu i le mai dau pana nu le meruita,nu o mai las la pc,nu o mai las la tv.

pedepse bune la mine functioneaza

la mine degeaba ii spun ca plec..zice si apoi tot aia face
cum ma ridic de pe scaun cum se suie el si degeaba ii spun sa stea cuminte ca tot degeaba

e.. va veni vremea si va asculta

knd Iuli? la 20 d ani?

asa este fetelor,nu la toti functioneaza si cu pedepse,sper ca dupa ce va veni bebe 2 in viata noastra sa se schimbe,si sa fie mai ascultatoare

eu zic ca depinde de vointa noastra ca s aputem s aii "strunim".poate ,a vedeti ca un balaur dar sincer am avut o vointa de fier.plangeam pe ascuns cand ii pedepseam dar asa am reusit.nu am copii cuminti dar zic ca destul de temperati

mai si eeu knd il pedepseste sotul...il mai pedepsesc dar mai usor......