Imunitatea reprezinta totalitatea
mecanismelor de aparare a organismului impotriva microorganismelor invazive
(bacterii, virusuri, paraziti, sau chiar structuri pe care organismul nu le mai
recunoaste ca fiind ale lui – asa-zise compomente „non self”).
Imunitatea este de mai multe feluri:
- innascuta, nespecifica formata din structuri si mecanisme cu rol protector
(tegumente, mucoasa, enzime din secretii exocrine, pH-ul secretiei gastrice, cel
urinar, temperatura corpului) si specifica, fata de anumiti agenti microbieni.
- dobandita, naturala, in momentul contactului cu microorganismele respective
si artificiala, prin administrare de vaccinuri.
Vaccinurile virale sunt
- cu virus activ atenuat, costuri reduse, imunitatea este rapida si de lunga
durata, uneori pe viata, dar exista unele riscuri de imbolnavire in urma
administrarii vaccinului
- cu virus inactivat, costuri mai ridicate, imunitatea se instaleaza lent si
este nevoie de rapeluri, reactii adverse rare, imunitatea nu este pe toata
viata.
- vaccinuri subunitare, cu fragmente din virus, tip ADN recombinat, foarte
scumpe, reactii adverse extrem de rare, necesita rapeluri, imunitatea nu este pe
toata viata.
Vaccinurile antibacteriene sunt
- vaccinuri cu bacterii vii dar virulenta atenuata, tip bacilus anthracis, sau
BCG
- vaccinuri cu bacterii omorate la temperatura ridicata, sau formol, tip
vaccin stafilococic, antipertussis
Anatoxinele sunt preparate biologice cu proprietati
imunogene derivate din toxinele microorganismelor, prin urmare nu mai au
toxicitate, avand efect benefic prin imunogenitate.
Autovaccinurile sunt o categorie aparte, ele sunt preparate
din propriile produse patologice ale bolnavului, recoltate in functie de
afectiune din secretii oro-faringiene, bronsice, plagi purulente, urina, sange,
materii fecale. Rezulta un vaccin care se depoziteaza in fiole, se injecteaza de
regula subcutanat in mai multe reprize, conform unor scheme de vaccinare
specifice.
De mentionat o categorie aparte, vaccinurile cu scop terapeutic, nu
preventiv, cum este vaccinul stafilococic folosit pentru tratarea infectiilor cu
stafilococ, al acneei, foliculitei, parodontopatiilor cronice.
Beneficiile vaccinariisunt
date de asigurarea protectiei fata de agentul impotriva caruia facem vaccinarea
(deci nu suntem protejati pentru mai multe boli, doar pentru afectiunea
impotriva careia facem vaccinarea), de obicei pe o anumita perioada de timp si nu pe toata viata si de
asemenea este asigurata imunitatea de grup, prevenirea epidemiilor, in
consecinta scad costurile de ingrijire la nivel comunitar.
Exista o serie de reactii adverse posibile post-vaccinare: de la o simpla
durere locala, tumefactie, inrosire locala, pana la febra moderata, sau diaree
usoara. In general dispar in 48-72 ore. Se indica aplicarea unei comprese reci
local, daca apare roseata locala sau tumefactie si administrarea paracetamolului
trei doze in ziua in care s-a efectuat vaccinarea, in special in cazul
copiilor.
Extrem de rare si grave sunt asa-numitele RAPI, adica reactii post-vaccinale
indezirabile, care necesita spitalizare : abcese locale (formarea unei colectii
de puroi), soc anafilactic, pana la paralizii (dupa vaccin antipolio), tulburari
neurologice, encefalopatii.
Contraindicatiile vaccinarii vizeaza alergiile la antibiotice (in special
neomicina), la drojdia de bere, la ou si unele produse de origine animala. Ele
sunt contraindicate la persoanele cu boli acute febrile, persoane cu imunitate
scazuta, in boli autoimune de tip lupus eritematos, sclerodermie,
dermatomiozita, in hepatita autoimuna, tiroidita autoimuna (atentie la pacientii
care pot avea aceste afectiuni dar inca nu sunt diagnosticate!), TBC etc.
Referindu-ne la Romania, exista mai multe grupe de vaccinuri. Vaccinurile
obligatorii gratuite incepand de la nastere pana la 18 ani, conform calendarului
anual de vaccinare stabilit de Ministerul Sanatatii, vaccinurile optionale, cele
urgente, vaccinurile inainte de a pleca in calatorii de orice fel, vaccinurile
de interes profesional si vaccinurile la femeia gravida.
Schema de vaccinari obligatorii pentru anul in curs:
- AHB in primele 24 ore de la nastere, BCG la 4-7 zile de la nastere (aceste
vaccinuri se fac la maternitate),
- la 2 luni DTP, AHB, VPO, la 4 luni DTP, VPO, la 6 luni DTP, AHB, VPO, la 12
luni DTP, VPO,
- la 13-15 luni ROR,
- la 30-35 luni DTP (aceste vaccinuri se fac la medicul de familie),
- apoi la 7 ani DT, ROR,
- la 9 ani VPO, la 14 ani DT , vaccinul rubeolic ( la fete),
- la 18 ani AHB (in campaniile scolare). Studentii Facultatilor de Medicina si
Stomatologie si elevii scolilor sanitare postliceale vor fi vaccinati AHB.
DTP = vaccin
diftero-tetano-pertussis
ROR = vaccin
runjeola-rubeola-oreion
AHB = vaccin hepatitic tip
B
BCG= bacil Calmette-Guerin
VPO=
vaccin polio oral, sau alternativa cea mai acceptata in momentul de fata este
VPI vaccin antipolio inactivat administrat injectabil
De mentionat ca este recomandata vaccinarea antitetanos la 24 ani si apoi din
10 in 10 ani pentru o protectie eficienta.
Dupa efectuarea vaccinului
antipolio, nu se administreaza substante injectabile timp de o luna!
Vaccinurile optionale includ: 1.
vaccinul impotriva
gastroenteritelor acute cu rotavirusuri, una din cele mai frecvente diarei
la sugar si copilul pana la varsta de 5 ani. Este indicat a se administra oral
doua doze de vaccin pana la varsta de 12 luni
2.
vaccinul
antivaricela, care se poate efectua dupa varsta de un an, incluzand o doza
de vaccin pana la varsta de 12 ani si doua doze de vaccin la interval de cel
putin 6 saptamani dupa aceasta varsta
3.
vaccinare anti Haemophilus
influenzare tip B, virus care poate da infectii acute respiratorii cu
complicatii grave, se poate face la 2, 4, 6 luni si rapel la 12 luni, impreuna
cu celelalte vaccinuri din schema obligatorie. La copiii peste 12 luni si
adultii cu risc crescut de imbolnavire (splenectomizati, cu afectiuni cronice
respiratorii) se face o singura doza de vaccin
4.
vaccinarea
anti-hepatita A, incepand cu varsta de 2 ani. Se administreaza doua doze, la
interval de 6-12 luni. Se recomanda rapel la fiecare 10 ani
5.
vaccinarea antipneumococica care poate fi initiata incepand cu varsta de
2 luni, conform unor scheme de vaccinare specifice fiecarei varste. Au indicatii
de vaccinare si adultii cu afectiuni cardiace si respiratorii, cu boli
autoimune, splenectomizati, cu infectii HIV, neoplasme, fumatori, persoane peste
65 ani. Pneumococul poate da afectiuni grave ale cailor respiratorii inferioare
si superioare de tipul sinuzitelor, pneumoniilor, pana la bacteriemii,
septicemii.6.
vaccinarea antimeningococica,
inclusa in programele obligatorii ale unor tari europene ca Spania sau Anglia,
cu forma conjugata a vaccinului C meningococic, nedisponibila in Romania.
Imunizarea se poate face fara pericolul reactiilor adverse, la 2, 4 6 luni. In
tara noastra este prezenta forma neconjugata a vaccinului si in aceasta situatie
imunizarea se face fie in conditii de focar epidemic incepand cu varsta
de 4 luni cu rapel dupa 2 ani, fie in context neepidemic incepand cu varsta de 2
ani, cu o singura doza de vaccin. Au indicatii de vaccinare aceleasi grupe de
risc expuse la vaccinarea antipneumococica
7.
vaccinarea
antigripala, incepand cu varsta de 6 luni, o singura administrare anuala de
vaccin, inaintea sezonului gripal (pentru Romania in luna
octombrie-noiembrie).
8.
vaccinarea impotriva cancerului de col
uterin se poate face la fetite incepand cu varsta de 9 ani. Este bine ca
acesta sa se faca la 16-26 ani, cand la tinerele fete care nu si-au inceput inca
viata sexuala. Se fac trei doze de vaccin, a doua la 2 luni, a treia la 6 luni
de la prima doza.
9.
vaccinarea anti herpes 1 si 2, posibila acum
si in Romania, eficace pentru cei care nu au facut niciodata herpes, sau pentru
copiii ai caror parinti fac frecvent infectii acute herpetice
Toate
informatiile privind vaccinarile optionale pot fi furnizate de medicul de
familie, care de altfel efectueaza vaccinarile obligatorii pentru copilul pana
la trei ani si are evidenta vaccinarilor pentru toti pacientii. Pot fi de
asemena obtinute informatii de la medicul specialist in boli infectioase, sau
alte specialitati medicale legate de patologia asupra careia actioneaza
vaccinul.
Vaccinarea de urgenta include vaccinarea antirabica si
antitetanica in cazul celor muscati de animale, sau antitetanica in cazul
plagilor cu potential tetanigen, vaccinarea contactilor de rujeola in primele 5
zile de la contact. Aceste vaccinari se fac in spitalele de urgenta, spitalele
de boli infectioase, sau centre speciale. Vaccinarea antitifoidica,
antidizenterica, anti hepatita A in regiunile cu risc de epidemie (de exemplu
dupa inundatii).
Vaccinarea celor care pleaca in calatorii.Calatoriile
reprezinta ocazia administrarii unor vaccinuri noi sau
efectuarii unor rapeluri, in functie de zona unde vrem sa plecam. In general
trebuie sa ne prezentam la medic cu 3 luni inainte de a pleca intr-o calatorie,
deoarece unele vaccinuri se administreaza in mai multe doze! Informatiile
privind vaccinarile pot fi obtinute fie de la medicul de familie, fie de la un
medic infectionist.
Astfel, se pot efectua vaccinari anti febra galbena, anti-pestoasa (anti
ciuma), antiholerica, anti-hepatita A, antirabica, antitetanica etc. Vaccinarile
pentru calatoriile in tari in care exista potentiale endemo-epidemice se
practica in centre speciale.
Vaccinurile de interes profesional se administreaza in
eventualitatea contactului cu anumiti agenti patogeni posibila in cazul anumitor
profesii, de exemplu vaccinarea anti- leptospiroza, antirabica (rapelul se face
la fiecare 5 ani), anticarbunoasa in sectorul zootehnic etc.
Vaccinarea la femeia gravida este
un capitol aparte implica precautii legate de relatiile ]beneficiu-risc, avand in vedere prioritatea
evolutiei normale a sarcinii. Astfel, sunt contraindicate vaccinurile cu
vaccinuri vii atenuate.
In general este indicat sa treaca aproximativ 6 luni de la o vaccinare cu
virus viu atenuat pana ca femeia sa ramana insarcinata. In rest, nu exista
dovezi ca vaccinurile ar reprezenta un risc pentru dezvoltarea normala a
fatului.
Exista
un screening preconceptional pentru anumite boli transmisibile care pot fi
prevenite prin vaccinare, cum ar fi rubeola sau hepatita A si B, deci o vizita
la medicul de familie sau la ginecolog ar fi indicata cu 6 luni inainte de
conceptie pentru o discutie prealabila, pentru a afla daca au fost facute
vaccinari in ultima perioada de timp, ce indicatii sau
contraindicatii de vaccinare exista.
In general, se recomanda vaccinul diftero-tetanic pentru femeile care nu au
fost vaccinate in ultimii 10 ani, aceasta vaccinare se face in luna a 7-a de
sarcina si vizeaza protectia fatului prin anticorpii luati de la mama, deoarece
acesta va fi vaccinat abia in luna a doua de viata! Se mai recomanda vaccinarea
antigripala cu virus gripal inactivat, posibila in orice trimestru de
sarcina.
In rest, este posibila vaccinarea antihepatita A si B, numai daca exista risc
crescut de expunere, la fel vaccinarea antimeningococica si antirabica. Alte
vaccinuri se administreaza cu maxima precautie, in situatii de necesitate.
Atentie,
nici un vaccin nu se autoadministreaza din proprie initiativa! Vaccinurile sunt
o arma eficace de preventie si tratament tintit al unor boli, au enorm de multe
beneficii, dar si riscuri, de aceea o corecta
informare, dar si o buna comunicare cu medicul sunt necesare pentru mentinerea
sanatatii fiecaruia dintre noi